Despre clauzele abuzive din contractele de credit bancar
V. Alte clauze din conventiile de credit care incalca legislatia protectiei consumatorilor si care au caracter abuziv
1. Clauze referitoare la asigurari
Ipoteza are in vedere obligatia imprumutatului de a incheia contractul de asigurare cu o societate de asigurari partenera sau agreata de banca si dreptul bancii de a alege noua societate de asigurari care reinnoieste polita.
Clauzele amintite incalca dispozitiile art. 18 din Legea nr. 190/1999, care prevede „Contractele de asigurare se vor incheia cu o societate de asigurari, iar imprumutatorul nu va avea dreptul sa impuna imprumutatului un anumit asigurator.”
Asadar, legea interzice bancii sa impuna imprumutatilor societatea de asigurari, cu atat mai mult sa o aleaga ea.
Avand in vedere ca parte in contractul de asigurare este imprumutatul, precum si ca toate costurile cu asigurarile sunt in sarcina acestuia, acesta trebuie sa aiba libera alegere a societatii de asigurari.
Anumite banci impuneau nu numai anumiti asiguratori, dar costurile asigurarilor incheiate de imprumutati prin intermediul bancii erau mult superioare costurilor practicate de catre aceiasi asiguratori cu propriii clienti, ceea ce constituie o incalcare nu numai a legislatiei protectiei consumatorului, dar si a dreptului de proprietate a reclamantilor, carora li se impunea un contract la un cost peste pretul pietei.
2. Clauza prin care bancile isi rezerva dreptul de a converti moneda creditului si, odata cu aceasta, de a modifica dobanda aplicabila creditului si de a pretinde de la imprumutat costurile aferente acestor operatiuni
Aceasta clauza contractuala indeplineste conditiile unei clauze abuzive asa cum acestea sunt descrise la inceput, respectiv nu este negociata si creeaza un dezechilibru contractual, dand posibilitatea bancii sa modifice in mod unilateral contractul.
Aceasta va putea aprecia in mod discretionar cu privire la moneda in care se vor face rambursarile si odata cu aceasta, va aplica o dobanda diferita, aferenta monedei selectate de banca.
Asadar, banca isi rezerva dreptul de a schimba pur si simplu produsul bancar pentru care a optat imprumutatul, in cazul in care conditiile pietei ii vor fi favorabile acestuia din urma.
In plus, banca are si dreptul sa impute imprumutatului costurile aferente acestei operatiuni, costuri care, pe langa faptul ca nu sunt aferente unui serviciu prestat clientului (ci mai degraba a unui deserviciu) nu sunt cuantificate in nici un fel.
3. Mentiuni referitoare la debitarea automata a conturilor reclamantilor
Clauzele contractuale incalca dreptul de proprietate al consumatorilor, fiind de natura a-i prejudicia.
Astfel, in cazul platii cu intarziere a ratelor, contractul prevede obligatia imprumutatului de a plati penalitati de intarziere, care ar putea fi mai mici decat pierderile suferite de consumator in cazul in care banca desfiinteaza un depozit, lipsindu-l pe titular de dreptul de a incasa dobanda aferenta.
Pe de alta parte, banca nu se obliga sa procedeze intr-un anumit fel, constant pe toata perioada creditului, pentru a da posibilitatea imprumutatului sa anticipeze consecinta necreditarii contului curent cu suma de rambursat, ci isi rezerva doar dreptul la debitarea conturilor, urmand a aprecia de la caz la caz, fara sa dea vreo explicatie sau a raspunde de daunele cauzate, care varianta ii este convenabila (perceperea de penalitati pentru intarziere sau scutirea de la acordarea dobanzii pentru depozit sau, de ce nu, incasarea de penalitati de intarziere pentru o anumita perioada, dupa care debitarea depozitelor neajunse la scadenta).
Alegerea variantei celei mai putin costisitoare trebuie sa apartina debitorului, posibilitatea bancii de a actiona in orice fel, fiind susceptibila de abuzuri.
Fata de cele aratate, rezulta faptul ca, in legatura cu aceste clauze, nu numai ca se verifica toate cele 3 conditii care caracterizeaza o clauza abuziva, dar se poate observa inclusiv incidenta alin. (1) lit. i) din Anexa la Legea nr.193/2000.
Aceasta considera ca fiind abuzive (instituind, asa cum am mai aratat, o prezumtie in acest sens) clauzele prin care se obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
4. Obligatia imprumutatului ca, la solicitarea bancii, sa mai aduca inca un codebitor
Aceasta clauza obliga imprumutatul la un fapt care nu tine de vointa sa, ci a unui tert (care ar trebui sa isi exprime acordul pentru a deveni codebitor), motiv pentru care nu poate produce efecte juridice.
Importanta acestei clauze si impactul asupra drepturilor consumatorului reiese din posibilitatea bancii sa declare creditul scadent anticipat in cazul in care oricare din obligatiile prevazute in contractul de credit nu este indeplinita de imprumutat.
Asadar, chiar si in cazul in care imprumutatul ramburseaza conform scadentarului creditul, dar din motive care nu tin de persoana sa, fie venitul sau fie al codebitorului/garantului s-a diminuat, creditul poate fi declarat scadent anticipat.
Fata de cele mentionate, clauza este abuziva. In privinta acesteia se intrunesc toate cerintele art. 4 din Legea nr. 193/2000, dezvoltate anterior.
5. Clauzele care permit bancii declararea scadentei anticipate a creditului daca valoarea garantiilor aduse de consumator scade sub valoarea creditului ramas de plata, precum si celelalte clauze care permit Bancii declararea scadentei anticipate pentru acest motiv (clauzele de „garantie suplimentara”) sunt abuzive
Conform clauzelor contractuale impuse de anumite banci, daca valoarea garantiei aduse pentru acordarea creditului scade sub valoarea creditului ramas de achitat, din motive independente de vointa partilor contractante, imprumutatul este obligat sa aduca noi garantii, sub sanctiunea declararii scadentei anticipate.
Ca si celelalte clauze abuzive semnalate, aceste clauze sunt cuprinse intr-un contract preformulat, lipsindu-le caracterul negociat. Totodata, ele creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza, aceasta clauza abuziva este nula absolut, urmand a fi eliminata din contracte.
Dezechilibrul contractual generat de aceasta clauza este evident, deoarece opereaza un transfer anormal al riscurilor din sarcina creditorului in sarcina consumatorului.
Astfel, in situatia in care valoarea bunului adus drept garantie scade, consumatorul sufera o prima paguba, anume diminuarea patrimoniului sau cu valoarea cu care a scazut garantia, iar, in al doilea rand, este obligat (deoarece conform contractului trebuie sa preia si riscul bancii) sa mai aduca noi garantii, expunandu-se unor noi taxe notariale si comisioane bancare, ca sa nu mai vorbim despre indisponibilizarea acelor bunuri care nu mai pot fi lichidate cu usurinta datorita necesitatii obtinerii acordului bancii la instrainare.
Caracterul abuziv al acestei clauze si totodata reaua-credinta a creditorului la momentul incheierii contractelor de credit sunt subliniate prin acest adevarat modus operandi al anumitor banci care a transferat orice risc contractual in sarcina consumatorului.
In fapt, deja instantele de judecata, fiind investite cu judecata unor clauze similare[1], au constatat caracterul abuziv al acestora, deoarece ofera bancii in mod discretionar dreptul exclusiv de a declara scadent anticipat creditul.
Astfel, fara a oferi imprumutatului sau instantei de judecata chemata sa verifice caracterul abuziv al acesteia indicii in legatura cu situatiile concrete si modul de calcul a valorii garantiilor in functie de care se poate declara scadent anticipat creditul, aceste clauze sunt considerate ab initio abuzive deoarece exclud, prin modul in care sunt formulate, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprind.
Fata de cele precizate, este evident caracterul abuziv al clauzelor care permit bancii declararea scadentei anticipate a creditului daca valoarea garantiilor aduse de consumator scade sub valoarea creditului ramas de plata.
[1] Jud. sect.2 Bucuresti, s. civ.; dec.civ. 2928/12.10.2009, L.C.Stoica, Imprumutul, comodatul si creditul bancar. Practica judiciara, Ed. Hamangiu, p 140.
Piperea si Asociatii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu