Contractul legea partilor

Contractul, legea partilor

In intelesul sau real si originar, textul art. 969 Cciv ne arata ca o conventie, legal facuta, are putere de lege intre partile contractante. Expresia “contractul este legea partilor” este o formula doctrinara metaforica devenita prin repetare la infinit o cutuma sau, mai degraba, un sablon lingvistic. Este foarte probabil ca vreun autor francez de drept civil, pierdut in negura inceputului de secol XIX, in epoca primelor comentarii la Codul civil francez din 1804, sa fi folosit o butada pentru a exprima acest principiu al fortei obligatorii a contractului, acest artificiu lingvistic (“contractul este legea partilor”) fiind ulterior preluat de toti comentatorii Codului. Un filosof francez de la jumatatea aceluiasi secol XIX (Alfred Fouille) a incercat chiar mai mult decat atat, ajungand sa spuna ca, din moment ce contractul are la baza consimtamantul partii, inseamna ca cine zice contractual, zice just (“qui dit contractuel, dit juste”).

BCR ofera dobanzi reduse clientilor nemultumiti, daca renunta la procese

BCR ofera dobanzi reduse clientilor nemultumiti, daca renunta la procese

Clientii nemultumiti au primit o noua propunere de armistitiu din partea BCR. Daca renunta la actiunile in instanta, banca accepta sa reduca dobanzile percepute si renunta la cheltuielile de judecata solicitate pentru procesele trecute. Mai mult, banca isi asigura clientii ca nu vor avea parte de surprize neplacute pe viitor.

Dupa ce la inceputul anului, BCR a impus clientilor contestatari cheltuieli de judecata de 100.000 lei, acum banca accepta sa renunte la suma in schimbul incheierii proceselor de pe rol. Clientii primesc o dobanda mai mica daca renunta la orice fel de plangere, prezenta sau viitoare, impotriva bancii, referitoare la respectivul imprumut.

“Imprumutatul se obliga sa stinga litigiul, precum si orice alte eventuale litigii, proceduri administrative sau de alta natura initiate impotriva bancii in legatura cu contractele de credit, pana la data de 30.04.2011”, se precizeaza in actul aditional propus clientilor.

Metoda mea de lupta judiciara contra clauzelor abuzive

Metoda mea de lupta judiciara contra clauzelor abuzive. Pro bono.

Aveti mai jos schema argumentatiei mele in procesele contra bancilor pentru clauze abuzive in contracte. Ma adresez avocatilor, juristilor si particularilor care ar vrea sa isi dea in judecata bancile (sau, ma rog, partenerul cu care fac banking … ). Eu personal nu mai vreau procese colective anul acesta. Am alte planuri si in plus nu vreau sa fiu considerat, in continuare, inamicul public numarul unu sau cuiul din talpa bancilor …

Asadar: 

Preambul

• Principiul autonomiei (libertatii) de vointa si limitele sale; contractul nu este doar un acord de vointa, ci vointele si interesele reunite ale partilor (vointa – capacitate + consimtamint; interesul – continutul contractului, adica obiectul – ce vor partile – si cauza – de ce vor partile); vointa poate lipsi (caz in care este suplinita de interes) ori poate fi limitata sau alterata (caz in care este completata de interes); contractele se fac pentru utilitatea lor, adica vointa este orientata catre ceva, pentru a satisface un interes; in contractele ne-voite nu exista vointa sau aceasta este limitata (contracte fortate sau reglementate; contracte de adeziune; contractele societatilor din grup, intre ele sau cu tertii, nu releva vointa societatii controlate, ci vointa societatii dominante, care este transportata in contract prin instrumentalizarea subsidiarei)

Clubul de poker Lombard

Clubul de poker Lombard

In cazuri strict determinate, personalitatea juridica a societatilor din grup poate fi ignorata in scopul ocrotirii unor valori mai importante, protejate de lege . Jurisprudenta europeana, mai ales cea comunitar-europeana si cea relativa la drepturile omului, a inceput sa dea intaietate realitatii economice in fata celei juridice, pronuntand solutii de extindere a responsabilitatii pentru datoriile subsidiarelor si, in general, a societatilor controlate, la societatea dominanta sau la actionarul dominant. Fiind vorba de decizii jurisprudentiale care, in virtutea art. 20 si, respectiv, art. 148 alin.2 din Constitutie, sunt obligatorii in dreptul intern, intrucat fac parte fie din blocul de constitutionalitate, fie din dreptul comunitar, rezulta ca aceste decizii pe deplin aplicabile in dreptul nostru, judecatorul intern (national) fiind primul care aplica aceste reguli de drept, fara a fi necesara o prealabila sesizare a Curtilor europene.