06 martie 2012

Am infrint BCR

Am infrint BCR. Intr-un proces colectiv. Cei care nu mai aveau incredere in procesele colective, sa sa gindeasca de doua ori. Iata ca s-a dovedit ca ele sunt o solutie de lupta contra abuzului de putere economica.

Tribunalul Bucuresti ne-a admis in parte actiunea formulata de Grupul de clienti BCR (denumit de noi G1). Comisionul de administrare si cel de monitorizare a riscului (acesta din urma este prezent doar in contractele de nevoi personale) au fost declarate abuzive. Clauzele care le reglementau au fost declarate nule, banca fiind obligata sa le inlature din contract si urmind a emite un nou grapic de rambursare din care sa fie eliminate aceste comisioane. Banca a fost obligata sa restituie toate sumele incasate cu acest titlu, de la semnarea contractului pina la momentul executarii hotaririi. In fine, banca a fost obligata sa ne achite cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces (70.000 RON).

Cazul acesta (dosar nr.51316/3/2010, Tribunalul Bucuresti) va intra probabil in istoria dreptului cu numele G1 vs BCR. G1 este numele dat de noi primului grup de clienti care au dat in judecata BCR.

Dupa mai mult de un an de zile de la declansarea procesului, precum si dupa un proces de ordonanta presedintiala “cistigat” de banca (o “victorie” care acum i s-a intors impotriva, intrucit va trebui sa plateasca si sumele incasate cu titlu de comision pe perioada de un an si doua luni de la respingerea cererii de OP), putem spune, cu o anumita doza de bucurie ca, in sfirsit, am cistigat.

S-a demonstrat in sfirsit, pe fondul dreptului, ca in contractele BCR cu clientii sai de retail, sunt ascunse clauze abuzive. Comisioanele considerate de Tribunalul Bucuresti drept abuzive nu sunt nimic altceva decit dobinzi ascunse de banca sub denumirea de “comisioane” pentru care banca mama a BCR, Erste, a fost sanctionata cu amenda de CE si de CJUE si cu interzicerea praticarii de asemenea comisioane in intreaga Europa.

Ca si procesul de care vorbesc, si speta Clubul Lombard este publica, deci pot vorbi despre acestea.

Vom urmari cu totii reactia (sau, mai degraba, lipsa de reactie) a BNR in aceasta privinta. Dincolo de asta, avem acum, cu totii, confirmarea faptului ca, in aceste contracte, BCR a introdus virusii clauzelor abuzive, bombe biologice care, iata, i-au explodat in brate fabricantului.

Daca aveti unul sau mai multe contracte de tipul celui folosit de BCR, va invit sa faceti fiecare un calcul concret al impactului sentintei.

In cazul cu numarul 51316/3/2010, din graficele de rambursare rezulta ca cei mai multi dintre debitorii – reclamanti aveau de achitat un minim de 50 de euro lunar (cu exceptia celor care aveau credite de nevoi personale, care aveau in plus si un comision de urmarire a riscului, cifrat la 0,35% lunar din valoarea initiala a creditului).

Intr-un an, acesti debitori ai BCR au platit bancii minim 600 de euro cu acest titlu. Au platit aceasta suma minim 3 ani, de unde un minim per persoana de 1800 de euro. Acesti bani trebuie sa fie restituiti de banca, fiecaruia dintre acesti reclamanti.

Pe de alta parte, fiecare dintre debitori mai au de plata catre banca, in virtutea contractului, cel putin 10 ani (pentru unii dintre ei, perioada ramasa este chiar si de 20 de ani). Cumulat, pt acesti 10-20 de ani, acesti debitori vor fi facut o economie de 18.000-36.000 euro. Nu este o suma enorma raportata la fiecare dintre debitor, dar nici neglijabila. Imultiti, va rog, aceste sume de bani cu 600 de persoane (citi reclamanti sunt inca implicati in cele doua procese colective contra BCR). Veti ajunge usor la 10 milioane de euro. Din acest punct de vedere, cred ca alianta procesuala pe care am construit-o, parteneriatul meu cu clientii BCR, a dat roade. Procesele colective sunt eficiente.

Pentru cei care se indoiesc, ii invit sa vada ca banca a fost obligata chiar si la cheltuieli de judecata de 70 de mii de lei.

A descoperi adevarul si a-l spune este complicat pentru ca inseamna a fi responsabil. Cu cit adevarul e mai greu de descoperit sau mai surprinzator, cu atit mai apasatoare este responsabilitatea detinerii si divulgarii acestuia.

Opusul adevarului este minciuna. A spune adevarul inseamna a demonta minciuna si a-l arata cu degetul pe cel care a mintit. Raspunderea pentru divulgarea adevarului inseamna raspunderea pentru identificarea minciunii si a celor vinovati pentru ca au mintit.

Cu cit cei care au ignorat adevarul cu buna credinta sunt mai multi, cu atit e mai greu sa spui adevarul.

Cu cit cei care au stiut adevarul sau macar l-au banuit, dar s-au complacut in pasivitate, sunt mai multi, cu atit este mai apasator sa spui adevarul.

Cu cit cei care au ascuns adevarul (minciuna prin omisiune) sau l-au disimulat sunt mai multi si mai puternici, cu atit raspunderea de a spune adevarul este mai mare.

Dar a spune adevarul in atari conditii este modul in care se construiesc oamenii cu adevarat mari si numele care ramin in istorie.

In definitiv, si atributia judecatorului de a spune dreptul (jurisdictio) este tot un fel de a spune adevarul. Dreptul este, la nivelul sau cel mai profund, echitate. A spune dreptul inseamna a face dreptate, iar dreptatea este echitatea care corespunde adevarului. Iar adevarul este ceea ce face hotarirea judecatorului sa fie credibila : res judicata pro veritate habetur. Ceea ce s-a judecat corespunde adevarului si, de aceea, hotarirea definitiva a judecatorului beneficiaza de autoritate de lucru judecat.

In litigiul dintre reclamanti (clientii BCR) si pirita (BCR) exista adevaruri de netagaduit. Unele adevaruri ale acestui proces sunt notorii. Alte adevaruri ale acestui proces sunt prezumate de lege. BCR nu a reusit nici macar sa tinteasca aceste prezumtii, daramite sa le mai si rastoarne. In fine, alte adevaruri ale acestui proces sunt probate cu actele de la dosar.

Astfel :

-in contracte sunt inserate, in contra vointei consumatorului si, de cele mai multe ori, in mod insidios, clauze abuzive;

-banca s-a folosit de aceste clauze abuzive, trecind toate riscurile asupra clientilor;

-costurile platibile de clienti s-au majorat treptat, cu mult deasupra oricarei asteptari rezonabile a acestora, in baza acestor clauze abuzive, prin modificari unilaterale ale contractului;

-reclamantii vor sa continue contractul cu banca si vor sa plateasca ratele, dar in limitele rezonabile pe care le-au putut concepe la momentul contractarii.

Introducerea in contract si utilizarea clauzelor abuzive sunt bombe biologice care pot oricind exploda in curtea fabricantului, ruinind increderea clientilor in banca si in sistemul bancar, in totalitatea sa; restaurarea acestei increderi nu este posibila fara eliminarea din contract a clauzelor abuzive si inlocuirea lor cu clauze legale si echilibrate.

Benjamin Franklin este, alaturi de Thomas Jefferson, autorul Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii (Philadelphia, 4 iulie 1776). Una dintre cele mai importante afirmatii ale acestei Declaratii este :

“Consideram adevarurile urmatoare drept evidente prin ele insele : toti oamenii au fost creati egali ; Creatorul le-a conferit drepturi inalienabile, printre primele numarindu-se : dreptul la viata, dreptul la libertate, dreptul la fericire (pursuit of happiness)”…

Aflat la Paris in 1776, B. Franklin a fost intrebat de cel ce va fi unul din principalii actori ai Revolutiei franceze din 1789, Danton : “unde este sanctiunea? declaratia voastra nu are nicio putere juridica”. B. Franklin i-a replicat : ”in spatele acestei Declaratii se afla o putere considerabila, eterna : puterea rusinii (the power of shame)”.

Sentimentul rusinii este unul din elementele constitutive ale moralei, indisolubil legat de constiinta identitatii, fiind ea insasi un element constitutiv al fiintei umane (Jean Ziegler, Imperiul rusinii, ed Antet, 2006, p.11). Fara sentimentul rusinii, nu mai ai certitudinea propriei identitati si, deci, nu mai ai certitudinea apartenentei la comunitatea oamenilor. Cel ce sufera, cel ce este umilit sau asuprit, resimte durere. Prin empatie, cel ce este spectator la suferinta, umilirea si asuprirea semenului, simte compasiune pentru acesta, simte o parte din durerea acestuia. Sau macar rusinea de a nu reactiona. Rusinea te face sa (re)-actionezi sau, in caz contrar, sa iti asumi remuscarea de a nu fi reactionat.

Rusinea (dezonoarea) te opreste sa ascunzi sau sa disimulezi adevarul. Te obliga sa iai atitudine daca poti si atunci cind poti, pentru a le facilita celorlalti dreptul la fericire.

Alaturi de foamete, datoria (mai ales cea pe termen lung) este o arma de distrugere in masa utilizata de marile corporatii financiare impotriva celor slabi.

Legislatia protectiei consumatorilor este facuta pentru a neutraliza acest risc. Rolul judecatorului este acela de a face ca acest risc sa fie neutralizat, atunci cind este cazul.

Or, noi consideram ca acest proces a fost unul in care judecatorul a trebuit sa ia masuri pentru ca acest risc sa fie neutralizat.

Dupa admiterea actiunii, banca si orice alta corporatie va sti, ulterior, ca puterea financiara nu e totul. Increderea e totul. Aceasta poate fi recladita pornind de la acest proces.

Sursa: Piperea.ro

Niciun comentariu: